Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga Treceți la conținutul principal

Altceva

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii                                       de Lucian Blaga

 ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ este poezia ce deschide volumul ,,Poemele luminii’’, al lui Lucian Blaga. Poezia, și chiar întreg volumul, pleacă de la un simbol dominant în lirica lui Blaga, și anume ,,lumina’’.
  Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică ce include artele vizuale, arhitectura, muzica și literatura progresivă. Această mișcare s-a conturat de-a lungul a circa trei decenii înainte de 1910.
  Curentul literar cu același nume este manifestat cu predilecție în perioada interbelică, iar trăsăturile îi sunt teoretizate de către Eugen Lovinescu. În ceea ce privește poezia, sunt formulate următoarele deziderate: crearea unui lirism subiectiv ca expresie a profunzimilor sufletești și înlăturarea totală a obiectivității, ambiguitatea limbajului prin utilizarea metaforei și inovația formală prin renunțarea la prozodia tradițională.
  Lucian Blaga este o …

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga

 Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
                                      de Lucian Blaga


 ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ este poezia ce deschide volumul ,,Poemele luminii’’, al lui Lucian Blaga. Poezia, și chiar întreg volumul, pleacă de la un simbol dominant în lirica lui Blaga, și anume ,,lumina’’.
  Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică ce include artele vizuale, arhitectura, muzica și literatura progresivă. Această mișcare s-a conturat de-a lungul a circa trei decenii înainte de 1910.
  Curentul literar cu același nume este manifestat cu predilecție în perioada interbelică, iar trăsăturile îi sunt teoretizate de către Eugen Lovinescu. În ceea ce privește poezia, sunt formulate următoarele deziderate: crearea unui lirism subiectiv ca expresie a profunzimilor sufletești și înlăturarea totală a obiectivității, ambiguitatea limbajului prin utilizarea metaforei și inovația formală prin renunțarea la prozodia tradițională.
  Lucian Blaga este o personalitate de tip enciclopedic a culturii române, remarcându-se ca poet, dramaturg și filosof. El aparține perioadei interbelice a literaturii, deschizând calea noului curent literar promovat de către Eugen Lovinescu, și anume modernismul.
  Ceea ce îl particularizează pe Blaga, în primul rând, este capacitatea sa de a-și crea propriul sistem filozofic, transpunând liric conceptele originale ale acestuia. În centrul universului, el plasează noțiunea de mister, asupra căruia se exercită două tipuri de cunoaștere: cea paradisiacă și cea luciferică.
  Cunoașterea paradisiacă se fundamentează pe raționamente logice, fiind de factură științifică, având ca principal țel dezlegarea misterului.
  Aceasta este de fapt o cercetare minuțioasă a obiectelor, care ajunge în profunzimea sensurilor, fiind limitată însă de barierele fixate de Marele Anonim.
  Cunoașterea luciferică, de natură poetică, are drept scop potențarea misterului, transformarea sa într-un mister amplificat. Spre deosebire de omul de știință, poetul pătrunde mult mai ușor în miezul tainei, cu ajutorul imaginației, sporindu-i farmecul și semnificația.
  Universul liric blagian se deschide cu poezia,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’, publicată în volumul său de debut, intitulat sugestiv ,,Poemele luminii’’, apărut în 1919. Ea sintetizează conceptele exprimate de filosoful Blaga, redându-le într-un limbaj artistic impresionant. De altfel, întreg volumul se axează pe metafora luminii, a cunoașterii, în primul rând prin iubire, cea mai importantă cale către definirea poetică a misterelor universului.
  Poezia este o artă poetică, specie a genului liric în care se evidențiază un ansamblu de trăsături care compun viziunea despre lume și viață a poetului, despre menirea artei sale în univers, într-un limbaj care îl particularizează. Ea se constituie ca o meditație confesivă modernistă, exploatând idei filozofice, asupra destinului privilegiat al creatorului.
  Lirismul subiectiv se manifestă prin redarea în manieră lirică a ideilor filosofice integrate în ,,Trilogia cunoasterii’’, prin asumarea rolului celui care creează cu scopul de a potența misterele universului prin contemplație și prin filtrarea lor imaginativă. Imaginarul poetic blagian se axează astfel pe pătrunderea pe calea imaginației în lumea miturilor și a simbolurilor omenirii, sporindu-le misterul și farmecul, prin iubire.
  Procedeele artistice moderniste care pot fi identificate în text sunt: ambiguitatea limbajului, realizată mai ales prin frecvența metaforei, adâncirea lirismului în subiectiv, folosirea preocedeului poetic inovator al ingabamentului și noutatea prozei prin folosirea versului liber.
  Titlul poeziei este o metaforă revelatorie, care sintetizează artistic noțiunea filosofică de cunoaștere luciferică. Se remarcă prezența mărcilor gramaticale specifice eului liric, anume pronumele personal ,,eu’’, cu care se deschide universul ficțional blagian și prin care lirica sa capătă conotații expresioniste, și verbul ,,nu strivesc’’ care sporește prin negație taina perfecțiunii universului, redată prin metafora ,,corola de minuni a lumii’’. Misterul văzut ca o corolă exprimă simbolic echilibrul perfect al elementelor care compun lumea, pe care poetul le privește prin prisma imaginației, refuzând calea rațională.
  Poezia este alcătuită din trei sevcente lirice care compun un discurs subiectiv interiorizat, exprimând sensibilitatea exacerbată a eului. Întreaga creație se axează pe noțiunea de mister, asupra căruia se exercită cele două tipuri de cunoaștere antitetice.
  Incipitul poeziei este o reluare a titlului, fapt care accentuează ideea deja enunțată, care urmează a fi explicată și îmbogățită cu noi semnificații. Sensul verbului ,,nu strivesc’’ se amplifică prin forma negativă a verbului ,,a ucide’’, conturând atitudinea protectoare a creatorului în raport cu taina, simbol al imaginației. ,,Calea’’ eului liric, metaforă pentru drumul vieții, este presărată cu miracole, precum ,,flori’’, ,,ochi’’, ,,buze’’, ,,morminte’’.
  Aceste elemente sacre generatoare de mister sunt enumerate, șirul lor simbolozand viața sau frumusețea naturii, iubirea, moartea, și sunt echivalente ,,corolei de minuni a lumii’’.
  A doua secvență lirică este mai amplă și explică sursa dublei antiteze între noțiunea de ,,eu’’ și ,,altii’’, ,,lumina mea’’ și ,,lumina altora’’. Relația de opoziție dintre noțiuni sugerează cele două tipuri de cunoaștere teoretizate filozofic. Această secvență poetică este o frază amplă construită din sintagme expresive, sugestive, având la bază verbe simetric antitetice.
  Modalitatea de cunoaștere a oamenilor de știință, numită metaforic ,,lumina altora’’, distruge misterul, ,,vraja nepătrunsului ascuns’’, rațiunea este văzută ca dăunătoare, nefiind capabilă de a produce revelația, suprimând farmecul universului înconjurător. Pe de altă parte, cunoașterea poetică, cel de-al doilea termen al antitezei introdus prin conjuncția adversativă ,,dar’’, care marchează o schimbare totală a planului, definește individualitatea poetică, specifică celui care potențează progresiv ,,taina lumii’’.
  Comparația amplă,   linii de , oferă o explicație  modalității poetice de   universul. Demersul poetic este asemănat cu efectul de semiobscuritate produs de , o   misterului. Astrul nocturn   nopții precum creatorul sporește misterele universului.
  Verbele prin care este definită acțiunea : ,,sporesc’’  ,,imbogatesc’’, au rolul de   amplificarea   tainei, pe care o   mod creator  ,,ne-ntelesuri   mari’’.
  Ultima secvență lirică are rolul unei concluzii explicative introduse prin conjuncția-conector argumentativ ,,caci’’,  reia parțial versuri-cheie ale poeziei: ,, eu iubesc  flori  ochi  buze  morminte’’;   misterul este echivalent cu  iubi la modul ideal, profund,  ,, de minuni  lumii’’,   de  deschide  nebănuite cunoașterii.
  Din punct de vedere stilistic,  luminii,    lui , este un simbol  cunoașterii; celelalte metafore din text o susțin liric, numind tainele universului înconjurător. Textul literar are ca punct de plecare ideile filosofice ale sistemului de gândire blagian, metamorfozate în imagini artistice definitorii pentru stilul poetului. Se remarcă o capacitate sporită a sa de a transforma noțiunile abstracte în forme concrete; astfel, cunoașterea luciferică este comparată cu efectul nocturn al lunii.
  Ideea de mister este exprimată printr-o diversitate de cuvinte și sintagme din câmpul semantic al acestuia: ,,nepătrunsul ascuns’’, ,,a lumii taina’’, ,,zare’’, ,,ne-ntelesuri’’.
  Poezia se remarcă prin inovația formală de factură modernistă, prin care se renunță la elementele tradiționale prozodice în favoarea dezvoltării ideilor artistice. Poezia este alcătuită din 20 de versuri alternând versuri scurte cu versuri lungi.
  Lucian Blaga folosește versul liber, cu măsură variabilă și ritm interior. De asemenea se remarcă și utilizarea tehnicii ingambamentului la nivel prozodic, care permite o mai mare libertate de exprimare a ideilor, și de construire a unor imagini artistice reprezentative.
  Criticul literar Eugen Lovinescu afirmă ca Lucian Blaga este ,,unul din cei mai originali creatori de imagini ai literaturii romane’’.
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Flori de mucigai de Tudor Arghezi

Flori de mucigai de Tudor Arghezi


  Apărut în 1930, volumul de povestiri intitulat sugestiv ,,Poarta neagra’’ ilustrează tragica experiență de viață a lui Tudor Arghezi care a petrecut o scurtă perioadă de detenție în penitenciarul de la Văcărești din motive politice. Volumul de poezii ,,Flori de mucigai’’, apărut un an mai târziu, în 1931, reeditează aceste trăiri, aceste secvențe de viață, în care lumea interlopă a hoților și delincvenților este văzută cu înțelegere de către poet. Plin de compasiune, Arghezi afirmă următoarele: ,,Pretutindeni și în toate este poezie’’.
  Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică ce include artele vizuale, arhitectura, muzica dar și literatura progresivă. Acest curent s-a conturat de-a lungul a circa trei decenii înainte de 1910.
  Curentul literar cu același nume se manifestă cu predilecție de-a lungul perioadei interbelice, iar trăsăturile îi sunt teoretizate de către Eugen Lovinescu. În ceea ce privește poezia, sunt formulate urm…

În Grădina Ghetsemani de Vasile Voiculescu

În Grădina Ghetsemani                           de Vasile Voiculescu 

  Poezia ,, În Grădina Ghetsemani’’, face parte din volumul ,,Parga’’, publicat în 1921. Apariția acestuia marchează definirea originalității poetului Vasile Voiculescu, prin înnoirea modalității de a scrie. Scenele și motivele biblice sunt concepute ca alegorii ale neliniștii omului în aspirația către absolut, dar și ca punct de plecare pentru meditațiile asupra condiției umane.
  Tradiționalismul este curentul literar apărut la începutul secolului XX și dezvoltat de-a lungul perioadei interbelice.
  Acesta se remarcă prin prețuirea profundă a valorilor tradiționale ale spiritualității românești.
  Trăsăturile generale ale curentului literar sunt: valorificarea spiritului național, prețuirea mediului rural, ca vatră a spiritualității, refuzul citadinului și preferința pentru descrierea satului.
  Vasile Voiculescu este un scriitor reprezentativ al perioadei interbelice, având o bogată activitate literară, abordând…