În Grădina Ghetsemani de Vasile Voiculescu Treceți la conținutul principal

Altceva

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii                                       de Lucian Blaga

 ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ este poezia ce deschide volumul ,,Poemele luminii’’, al lui Lucian Blaga. Poezia, și chiar întreg volumul, pleacă de la un simbol dominant în lirica lui Blaga, și anume ,,lumina’’.
  Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică ce include artele vizuale, arhitectura, muzica și literatura progresivă. Această mișcare s-a conturat de-a lungul a circa trei decenii înainte de 1910.
  Curentul literar cu același nume este manifestat cu predilecție în perioada interbelică, iar trăsăturile îi sunt teoretizate de către Eugen Lovinescu. În ceea ce privește poezia, sunt formulate următoarele deziderate: crearea unui lirism subiectiv ca expresie a profunzimilor sufletești și înlăturarea totală a obiectivității, ambiguitatea limbajului prin utilizarea metaforei și inovația formală prin renunțarea la prozodia tradițională.
  Lucian Blaga este o …

În Grădina Ghetsemani de Vasile Voiculescu

În Grădina Ghetsemani 
                         de Vasile Voiculescu 


  Poezia ,, În Grădina Ghetsemani’’, face parte din volumul ,,Parga’’, publicat în 1921. Apariția acestuia marchează definirea originalității poetului Vasile Voiculescu, prin înnoirea modalității de a scrie. Scenele și motivele biblice sunt concepute ca alegorii ale neliniștii omului în aspirația către absolut, dar și ca punct de plecare pentru meditațiile asupra condiției umane.
  Tradiționalismul este curentul literar apărut la începutul secolului XX și dezvoltat de-a lungul perioadei interbelice.
  Acesta se remarcă prin prețuirea profundă a valorilor tradiționale ale spiritualității românești.
  Trăsăturile generale ale curentului literar sunt: valorificarea spiritului național, prețuirea mediului rural, ca vatră a spiritualității, refuzul citadinului și preferința pentru descrierea satului.
  Vasile Voiculescu este un scriitor reprezentativ al perioadei interbelice, având o bogată activitate literară, abordând toate cele trei genuri. Creația sa lirică se înscrie în curentul literar tradiționalism și este compusă în cea mai mare parte în perioada interbelică.
  În debutul primului său volum de versuri, Voiculescu oferă o definiție originală poeziei, considerată ,,floarea albă, ce nu înflorește decât la viul soare al cugetarii’’. Astfel, nota de inedit a liricii sale o constituie meditația asupra condiției umane bazată pe motive biblice. De-a lungul evoluției poetice, Voiculescu apelează la elemente sămănătoriste pentru a descrie frumusețea universului rustic.
  Sursa de inspirație a poeziei se află în Evanghelia după Luca, cel care consemnează momentul ultimei rugăciuni Cristice în libertate: ,,Părinte, de voiești, treacă de la Mine acest pahar… Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!’’.
  Ideea centrală a poeziei se bazează pe motivul biblic al rugăciunii lui Iisus în Grădina Ghetsemani, prezentând dualitatea uman-divin a celui care unește contrariile. Prin generalizare, creația prezintă confruntarea specific umană între trup și suflet.
  Titlul este un reper spațial, care fixează locul de rugăciune, anume ,,Grădină Ghetsemani’’( grădină unde se presau măslinele, din ebraică ). Ea este un spațiu simbolic al suferinței, al luptei interioare.
  Poezia este alcătuită din patru catrene structurate pe două planuri: interior, redând zbuciumul sufletesc al Mântuitorului, și exterior, planul naturii, aflat în concordanță cu suferința Celui care se roagă.
  Prima sevcenta lirică reliefează natura umană a lui Iisus în ,,lupta cu soarta’’, calitate specifică oricărui muritor.
  ,,Paharul’’ care trebuia primit, numit tot metaforic, ulterior ,,grozavă cupa’’, reprezentând păcatele omenirii, pe care Fiul lui Dumnezeu este nevoit să și le asume pentru a absolvi omenirea de păcatul originar.
  În momentul rugii din Grădină Ghetsemani, latura Sa umană este accentuată, iar zbuciumul interior al Mântuitorului derivă din frica de ceea ce va urma, de suferință și moarte.
  Această teamă este radata printr-o imagine picturală deosebit de sugestivă: ,,Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea într-una/ Curgeau sudori de sânge pe chipu-I alb ca varul’’. Împotrivirea definește, de fapt, lupta cu Sine sau cu destinul. Epitetele cromatice ,,de sange’’ și ,,alb’’, aflate în contrast, sugerează natura duală om-divinitate.
  Zbuciumul sufletesc capătă proporții hiperbolice: ,,Și amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna’’. Jalea cu accente metafizice străbate întreaga natură, fiind percepută și de Tatăl Ceresc din ,,slavi’’.
  Imaginea vizuală din primul catren este contemplată în cea de-a doua secvență lirică: în timp ce Iisus ,,căzut pe brânci în iarba’’, lupta cu Sine, ,,o mână nendurata’’ coboară din cer pentru a-i oferi ,,grozava cupa’’, metaforă care semnifică păcatele omenirii. Deși latura umană este cuprinsă de o ,,sete uriasa’’, spiritul nu vrea să accepte ,,infama bautura’’, care cauzează moartea.
  În aparență, băutura pare ,,de miere’’ și ,,dulceata’’, atrăgându-L pe însetat; în esență ea este ,,veninul groaznic’’ pe care omul îl refuză prin gestul ,,incelstarii falcilor’’.
Versul ,,Bătându-se cu moartea uitase de viață!’’, concentrează drama produsă de permanentul conflic între spirit și trup.
  În ultima secvență se face trecerea de la planul interior la cel exterior. Natura preia zbuciumul, frământările lui Iisus, tragismul sporind în intensitate: ,,… fără tihnă se frământau măslinii/ Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vada…’’
  În ,,vraistea gradinii’’, replica terestră a Edenului din care a fost izgonit Adam, apare sugestia morții (împlinirea planului divin): ,,ulii de seara’’ care ,,dau roată după prada’’.
  Întreaga poezie este o transpunere estetică a consemnării biblice.
  Grădina care poate semnifica întregul univers terestru, este locul propice meditației. Printre măslini, simboluri pentru pare și iubire, Iisus-Omul are o ezitare în a înfrunta suferința și moartea, chiar dacă latura Sa divină este conștientă că misiunea de a absolvi lumea de păcate trebuie dusă la bun sfârșit: ,,Părinte, de voiești, treacă de la Mine acest pahar… Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!’’.
  Din punct de vedere stilistic, poezia este dominată de sobrietate, simplitate, concizie; ea se axează pe metafora ,,cupei’’ cu otravă, numită și ,,paharul’’, ,,infama bautura’’, ,,veninul groaznic’’. Apar în text epitete semnificative care descriu zbuciumul interior: ,,sudori de sange’’, ,,amarnica-i strigare’’, ,,mâna nendurata’’, ,,sete uriasa’’, și comparația ,,chipu-I alb ca varul’’.
  Verbele sunt în cea mai mare parte la timpul imperfect: ,,lupta’’, ,,nu primea’’, ,,ducea’’, ,,sta’’, care indică o acțiune începută în trecut și neterminată sugerând permanența.
  ,,Poet religios, hrănit din substanța Evangheliilor, cărora am văzut că le-a împrumutat forma alegoriilor și a parabolelor, dar și aceea a Vechiului Testament […], Vasile Voiculescu a reprezentat după 1920 un moment liric caracteristic’’, după cum afirmă Tudor Vianu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Flori de mucigai de Tudor Arghezi

Flori de mucigai de Tudor Arghezi


  Apărut în 1930, volumul de povestiri intitulat sugestiv ,,Poarta neagra’’ ilustrează tragica experiență de viață a lui Tudor Arghezi care a petrecut o scurtă perioadă de detenție în penitenciarul de la Văcărești din motive politice. Volumul de poezii ,,Flori de mucigai’’, apărut un an mai târziu, în 1931, reeditează aceste trăiri, aceste secvențe de viață, în care lumea interlopă a hoților și delincvenților este văzută cu înțelegere de către poet. Plin de compasiune, Arghezi afirmă următoarele: ,,Pretutindeni și în toate este poezie’’.
  Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică ce include artele vizuale, arhitectura, muzica dar și literatura progresivă. Acest curent s-a conturat de-a lungul a circa trei decenii înainte de 1910.
  Curentul literar cu același nume se manifestă cu predilecție de-a lungul perioadei interbelice, iar trăsăturile îi sunt teoretizate de către Eugen Lovinescu. În ceea ce privește poezia, sunt formulate urm…

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii                                       de Lucian Blaga

 ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ este poezia ce deschide volumul ,,Poemele luminii’’, al lui Lucian Blaga. Poezia, și chiar întreg volumul, pleacă de la un simbol dominant în lirica lui Blaga, și anume ,,lumina’’.
  Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică ce include artele vizuale, arhitectura, muzica și literatura progresivă. Această mișcare s-a conturat de-a lungul a circa trei decenii înainte de 1910.
  Curentul literar cu același nume este manifestat cu predilecție în perioada interbelică, iar trăsăturile îi sunt teoretizate de către Eugen Lovinescu. În ceea ce privește poezia, sunt formulate următoarele deziderate: crearea unui lirism subiectiv ca expresie a profunzimilor sufletești și înlăturarea totală a obiectivității, ambiguitatea limbajului prin utilizarea metaforei și inovația formală prin renunțarea la prozodia tradițională.
  Lucian Blaga este o …