Leoaică tânără, iubirea… de Nichita Stănescu Treceți la conținutul principal

Altceva

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii                                       de Lucian Blaga

 ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ este poezia ce deschide volumul ,,Poemele luminii’’, al lui Lucian Blaga. Poezia, și chiar întreg volumul, pleacă de la un simbol dominant în lirica lui Blaga, și anume ,,lumina’’.
  Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică ce include artele vizuale, arhitectura, muzica și literatura progresivă. Această mișcare s-a conturat de-a lungul a circa trei decenii înainte de 1910.
  Curentul literar cu același nume este manifestat cu predilecție în perioada interbelică, iar trăsăturile îi sunt teoretizate de către Eugen Lovinescu. În ceea ce privește poezia, sunt formulate următoarele deziderate: crearea unui lirism subiectiv ca expresie a profunzimilor sufletești și înlăturarea totală a obiectivității, ambiguitatea limbajului prin utilizarea metaforei și inovația formală prin renunțarea la prozodia tradițională.
  Lucian Blaga este o …

Leoaică tânără, iubirea… de Nichita Stănescu

                                                                               
                                                             Leoaică tânără, iubirea…
                                                                                   de Nichita Stănescu


  Poezia ,,Leoaică tânără, iubirea’’ face parte din volumul ,,O viziune a sentimentelor’’, apărut în 1964, volum în care Nichita Stănescu vizualizează iubirea ca sentiment, ca stare extatică a eului poetic, reflectând lirismul subiectiv. Este considerată o capodoperă a liricii erotice românești, individualizându-se prin transparența imaginilor și proiecția cosmică, prin originalitatea metaforelor și simetria compoziției.
  Considerat de critică literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea ,,dumnezeiesc de frumoasa’’, Nichita Stănescu aparține curentului literar neomodernism.
  Neomodernismul este curentul literar care se manifestă în perioada postbelică și care reia modernismul interbelic, în care scriitorii moderniști au devenit modele catalizatoare pentru actualul curent literar. Poezia capătă puternice accente lirice, fiind caracterizată prin extinderea imaginației până la zona surprarealului.
  Arta poetică este considerată opera în care artistul exprimă concepția personală despre artă și procesul de creație.
  Titlul operei este unul sugestiv și este exprimat printr-o metaforă în care transparența imaginii sugerează extazul poetic la apariția neașteptată a iubirii, văzute sub forma unui animal de pradă agresiv. Sentimentul iubirii este astfel asociat unei feline feroce, viclene, deoarece ambele concepte au în comun aceeași agresivitate cu care domină ființa. ,,Leoaică tânără, iubirea’’ surprinde o iubire adolescentină necunoscută încă ființei.
  Tema o constituie consecințele pe care iubirea, năvălind ca un animal de pradă în spațiul sensibilității poetice, le are asupra raportului eului poetic cu lumea exterioară și cu sinele totodată.
  Lirismul folosit în opera lui Stănescu este subiectiv, și este identificabil în text prin mărcile subiectivității precum: ,,mi’’, ,,m-‘’, ,,meu’’.
  Poezia este structurată în trei secvențe lirice în care sentimentul iubirii cuprinde ființa umană, fiind văzută în raport cu timpul: în prima secvență iubirea este un sentiment predestinat și pătrunde brutal în viața eului poetic, în a doua secvență se arată schimbarea universului sub ochii îndrăgostitului și renașterea ființei acestuia, iar ultima secvență descrie iubirea ca un sentiment ce se perpetuează în timp.
  În incipitul poeziei este reluat titlul, iar întreaga strofă este organizată pe mitul străvechi al vânătorii ritualice discutat și de Mircea Eliade.
  Prima strofă exprimă vizualizarea sentimentului de iubire, sub forma unei tinere leoaice agresive care îi sare ,,în fata’’ eului liric, având efecte devoratoare asupra identității sinelui, înfigându-și ,,colții albi mi i-a înfipt în față’’ și mușcându-l ,,de față’’. Pronumele la persoana I, ,,mi’’, ,,m-‘’, potențează confesiunea eului liric, conștient de inevitabilul sentiment al iubirii însă luat prin surprindere de intensitatea acestuia.
  În operă ne este prezentat raportul dintre vânat, vânător și momentul pândei, astfel iubirea devine ca un animal de pradă feroce care năvălește asupra eului liric, iubirea fiind iminentă.
  Strofa a doua accentuează efectul psihologic al acestei neașteptate întâlniri cu un sentiment nou, necunoscut –iubirea-: ,,Și deodată-n jurul meu, natura’’. Forța agresivă și fascinant a iubirii reordonează lumea după legile ei proprii într-un joc al cercurilor concentrice, ca simbol al perfecțiunii: ,,se făcu un cerc de-a dura,/ când mai larg când mai aproape,/ ca o strângere de ape’’.      Comparația ,,ca o strângere de ape’’ reliefează faptul că putem asista la o nouă geneză a eului liric, trimițând la un alt vers Eminescian: ,,Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?’’. Astfel privirea și auzul capătă dimensiuni ascendente.  Eul liric capătă postura de ,,centrum mundi’’ în noul univers în care pătrunde.
  Strofa a treia revine la momentul inițial, ,,leoaică arămie/ cu mișcările viclene’’ fiind metafora iubirii agresive, insinuante, devoratoare pentru eul liric. Înțelesul senzorial se pierde: ,,Mi-am dus mâna la sprânceană/ la frunte și la bărbie/ dar mâna nu le mai stie’’, poetul nu se mai cunoaște, simțindu-se confuz și bulversat de ,,atacul’’ surprinzător al unui sentiment extrem de puternic.
  Repetiția ,,inc-o vreme,/ și-nca-o vreme…’’ proiectează sentimentul iubirii într-un viitor nedefinit și incert, iar punctele de suspensie insinuează o stare de nesiguranță temătoare a îndrăgostitului care știe că simțământul este viclean și perisabil.
  La nivel prozodic se regăsește tehnica ingambamentului ce constă în continuarea ideii poetice în versul urmat de cele trei strofe neregulate.
  Poezia ,,Leoaică tânără, iubirea’’ este o romanță cântabilă a iubirii, sentiment materializat de Nichita Stănescu, stare sufletească, ce capătă puteri demiurgice asupra sensibilității eului poetic, înălțându-l în centrul lumii care, la rândul ei se reodroneaza sub forța miraculoasă a celui mai uman sentiment.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Flori de mucigai de Tudor Arghezi

Flori de mucigai de Tudor Arghezi


  Apărut în 1930, volumul de povestiri intitulat sugestiv ,,Poarta neagra’’ ilustrează tragica experiență de viață a lui Tudor Arghezi care a petrecut o scurtă perioadă de detenție în penitenciarul de la Văcărești din motive politice. Volumul de poezii ,,Flori de mucigai’’, apărut un an mai târziu, în 1931, reeditează aceste trăiri, aceste secvențe de viață, în care lumea interlopă a hoților și delincvenților este văzută cu înțelegere de către poet. Plin de compasiune, Arghezi afirmă următoarele: ,,Pretutindeni și în toate este poezie’’.
  Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică ce include artele vizuale, arhitectura, muzica dar și literatura progresivă. Acest curent s-a conturat de-a lungul a circa trei decenii înainte de 1910.
  Curentul literar cu același nume se manifestă cu predilecție de-a lungul perioadei interbelice, iar trăsăturile îi sunt teoretizate de către Eugen Lovinescu. În ceea ce privește poezia, sunt formulate urm…

În Grădina Ghetsemani de Vasile Voiculescu

În Grădina Ghetsemani                           de Vasile Voiculescu 

  Poezia ,, În Grădina Ghetsemani’’, face parte din volumul ,,Parga’’, publicat în 1921. Apariția acestuia marchează definirea originalității poetului Vasile Voiculescu, prin înnoirea modalității de a scrie. Scenele și motivele biblice sunt concepute ca alegorii ale neliniștii omului în aspirația către absolut, dar și ca punct de plecare pentru meditațiile asupra condiției umane.
  Tradiționalismul este curentul literar apărut la începutul secolului XX și dezvoltat de-a lungul perioadei interbelice.
  Acesta se remarcă prin prețuirea profundă a valorilor tradiționale ale spiritualității românești.
  Trăsăturile generale ale curentului literar sunt: valorificarea spiritului național, prețuirea mediului rural, ca vatră a spiritualității, refuzul citadinului și preferința pentru descrierea satului.
  Vasile Voiculescu este un scriitor reprezentativ al perioadei interbelice, având o bogată activitate literară, abordând…